Vasile Leac a publicat mai multe cărţi de poezie; membru fondator al grupării literare „Celebrul animal” şi al revistei „Ca şi Cum”. În 2012, împreună cu Bianca Băilă, înființează la Timișoara MOI; coautor al evenimentelor „așteptarea are ceva în comun cu gulerul ridicat al hainei cu care mergi la întâlnire” și al „ce poți vedea până unde ajungi”. Participă în cadrul platformei Spații în așteptare – 2013 cu proiectul „Cuptorul din fabrica de zahăr”. Curator al evenimentului W.A.D. Arad, 2014; 2014 – The Village Drones (I); 2015 – The Village Drones (II). „Întotdeauna mi-am dorit să scriu poeme pentru doi, trei astronauţi uşor distraţi, în care abia mai pâlpâie viaţa; navighează, aşa, fără o destinaţie precisă. Vreau să-ţi imaginezi surâsul astronautului stând acolo, lângă hublou, la o masă; sorbind din băutură – oare ce-o fi bând? După lectură să ai impresia că poemul se ridică în vârful picioarelor; te sărută pe obraz; apoi se îndepărtează în fugă; se opreşte; se întoarce şi-ţi râde în nas, ca un copil şmecher despre care ai impresia că ştie secretul fericirii.”
Vasile Leac
România