Michel Deguy fondează în 1977 revista Po&sie, publicată la editura Belin, al cărei redactor-șef este și în prezent. Universitar (profesor emerit la Paris VIII), a condus Collège international de philosophie (Colegiul Internațional de Filosofie) între 1986-1989, după care a prezidat timp de mulți ani în consiliul său de administrație.
Poet și filosof, opera sa a apărut în cea mai mare parte la Gallimard (unde două volume din colecția „Poésie/Gallimard” adună publicațiile perioadei 1960-2007), la Seuil (colecțiile „Fiction et Cie” și „Librairie du XXIème siècle”), la Galilée (șase opere printre care La Raison poétique 2000 și La Vie subite 2016) și la Hermann (Ecologiques 2012 ; La fin dans le monde 2009)
Anii petrecuți la Gallimard sunt relatați în Le comité (Champ Vallon, 1988).
Ca eseist, îi consacră lui Marivaux La Machine matrimoniale ou Marivaux (Gallimard, colecția „TEL”, 1982).
Cele mai recente titluri sunt de poezie (Tombeau pour Yves Bonnefoy, la editura La robe noire, 2018 ; Divan amoureux, la Alger, 2018 ; Prose du suaire, poem în douăzeci de limbi, la Almanar, 2015) și de poetică: Noir, impair et manque, Argol, 2016 ; L’Envergure des comparses, Hermann, 2017.